Hide Button

Misiunea Sammy Tippit Oferă
Resurse În Următoarele Limbi:

English  |  中文  |  فارسی(Farsi)  |  हिन्दी(Hindi)

Português  |  ਪੰਜਾਬੀ(Punjabi)  |  Român

Русский  |  Español  |  தமிழ்(Tamil)  |  اردو(Urdu)

Cunoscându-L Pe Dumnezeu Prin Intermediul Rugăciunii

Biruinţa în viaţa creştinului rezultă dintr-o cunoaştere intimă a lui Dumnezeu. Dacă atunci când am cunoscut-o pe soţia mea, m-ai fi întrebat dacă o cunosc, eu aş fi răspuns pozitiv: Da, o cunosc, tocmai am făcut cunoştinţă cu ea ieri.Ceea ce am vrut să spun prin faptul că o cunoşteam atunci şi ceea ce pot spune acum prin faptul că o cunosc, sunt două lucruri diferite. Acum am o cunoaştere mult mai intimă a ei, ceea ce nu aveam acum câţiva ani. Ştiu acum ce ii place şi ce nu, punctele tari şi slăbiciunile ei, ceea ce o bucură şi ceea ce o întristează.

Când am început să ne întâlnim, am ştiut că o iubeam. Însă iubirea pe care o am faţă de ea astăzi este mult mai profundă, mult mai bogată. Pentru că ne-am confruntat împreună cu multe situaţii diferite, dragostea noastră a crescut şi mai mult. Acelaş lucru se petrece şi în cazul relaţiei cu Dumnezeu. Cu cât ajungi să-L cunoşti mai mult, cu atât îl iubeşti mai mult. Atunci când coboram în văile problemelor cu Dumnezeu, dar şi când urcăm pe culmile gloriei cu El, dragostea noastră faţă de El devine din ce în ce mai intensă. Adevărul este că e nevoie de timp să îl cunoşti pe Dumnezeu.

Apostolul Pavel a scris că dorinţa cea mai adâncă din inima sa era ca el să îl cunoască pe Hristos şi puterea învierii sale, să îi împărtăşească suferinţele şi să devină ca Hristos prin moarte. Pavel a vrut să îl cunoască pe Hristos atât în valea problemelor, dar şi pe culmile gloriei. El dorea să meargă alături de Hristos atunci când avea probleme, dar şi atunci când toate îi mergeau foarte bine, pentru că el ştia că relaţia sa cu Hristos va deveni din ce în ce mai profundă atunci când va trece testul timpului.

Dar haideţi să vedem un mod practic de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. Cum putem noi experimenta dragostea şi grija Sa faţă de noi? Ştim că Dumnezeu este duh. Aşadar, cum putem avea o relaţie profundă cu un Dumnezeu pe care nu putem să îl vedem sau să îl atingem? Un mod prin care putem dezvolta o relaţie profundă cu Hristos este rugăciunea.

Mulţi oameni văd rugăciunea ca un mod prin care poţi obţine tot felul de avantaje de la Dumnezeu. Este adevărat că Dumnezeu oferă din abundenţă copiilor Săi care vin la El cu cereri. De fapt, El poate să ne ofere din abundenţă orice am avea sau ne-am gândi că am avea nevoie vreodată. Dar rugăciunea este mult mai mult decât un mod prin care putem obţine unele lucruri pe care le dorim de la Dumnezeu. Rugăciunea este apropierea dintre două inimi. Este un mod prin care îi spunem lui Dumnezeu lucrurile cele mai intime iar El împărtăşeşte cu noi cele mai adânci lucruri din inima Sa.

Prea mulţi dintre noi am fost învinşi în viaţa de creştin deoarece am înţeles într-un mod greşit rugăciunea. Privim rugăciunea ca un timp în care mergem la “marele Moş Crăciun din cer” şi îi spunem tot ceea ce ne-am dori să avem. Astfel de gânduri superficiale asupra rugăciunii pot duce numai la înfrângere. Nu putem să intrăm şi să ieşim din prezenţa Dumnezeului celui Sfânt şi atotputernic precum o facem atunci când mergem la un supermarket.

Orice relaţie sănătoasă are nevoie de timp. Împreună cu soţia mea am o relaţie frumoasă şi profundă care s-a dezvoltat de-a lungul timpului pentru că ne-am făcut timp să comunicăm unul cu celălalt ce avem pe inimă. Încercăm în fiecare săptămână să găsim un timp şi un loc când să fim doar noi doi, să închidem telefonul şi să lăsăm la o parte orice altceva ce ne-ar deranja. Ne facem timp să ne împărtăşim tot ce avem pe inimă. Ne împărtăşim problemele, durerile, lucrurile care ne este greu să le facem şi biruinţele pe care le-am trăit în săptămâna care a trecut. Cele mai grele momente pe care le-am trăit în căsnicie au venit atunci când nu ne-am făcut timp să comunicăm.

Acest lucru se petrece şi în viaţa de rugăciune. Îţi ia timp să poţi comunica cu Dumnezeu şi Dumnezeu să poată comunica cu tine tot ce are pe inimă. Poate din acest motiv Isus a spus ucenicilor săi că atunci când vor să se roage, să se ducă în odăiţa lor, să închidă uşa şi Dumnezeu care aude în ascuns îi va răsplăti în văzul tuturor. Rugăciunea nu este un spectacol religios prin care încercăm să-i impresionăm pe ceilalţi cu spiritualitatea noastră. Nu este o datorie religioasă sau o obligaţie. Rugăciunea este înainte de toate un timp în care lăsăm la o parte învălmăşeala şi agitaţia vieţii pentru a ne putea împărtăşi gândurile cele mai intime cu Dumnezeu. Rugăciunea presupune să îi asculţi vocea lui Dumnezeu, rugăciunea este apropierea de creatorul universului.

Deseori sunt provocat de următorul principiu pe care îl enunță unii: “Tot timpul ar trebui să fim într-un duh de rugăciune, de aceea nu e nevoie să punem timp de-o parte pentru a fi singuri cu Dumnezeu în rugăciune.” Este adevărat că ar trebui să ne rugăm fără încetare, că ar trebui să menținem un duh de rugăciune de-a lungul zilei. Însă, aceasta nu trebuie să ne facă să gândim că nu mai avem nevoie de un timp regulat și consistent în care să fim singuri cu Dumnezeu și să ne dezvoltăm o comunicare intimă. Isus și-a învățat ucenicii să facă acest lucru. Și dacă ei au avut nevoie de un timp și un loc când lăsau la o parte toate lucrurile acestei lumi care distrag atenția și comunicau cu Dumnezeu, cu atât mai mult avem nevoie noi de un timp și un loc în care să fim în rugăciune cu Dumnezeu.

Dacă îți dorești într-adevăr biruința în viața ta de creștin, acesta ar putea fi începutul. Cu siguranță, nu este cheia succesului, dar este un loc bun de unde să începi. De ce nu ai găsi un loc și un timp care să îl pui la o parte pentru a te întâlni cu Dumnezeu? Spune-i ce ai pe inimă. Citește Cuvântul Său și ascultă-I vocea. Hotărește-te să te supui voii sale. Și astfel vei învăța biruința.