Hide Button

Misiunea Sammy Tippit Oferă
Resurse În Următoarele Limbi:

English  |  中文  |  فارسی(Farsi)  |  हिन्दी(Hindi)

Português  |  ਪੰਜਾਬੀ(Punjabi)  |  Român

Русский  |  Español  |  தமிழ்(Tamil)  |  اردو(Urdu)

Având De-a Face Cu Îndoiala

De multe ori mi se pune următoarea întrebare: “Aveți vreodată îndoieli cu privire la Dumnezeu?” Cei mai mulți se miră când aud că cineva care este evanghelist, autor creștin și urmaș al lui Hristos de 33 de ani încă se confruntă cu sentimente de îndoială. Dar asta e realitatea. Cu mult timp în urmă am învățat că nu este un păcat să pui la îndoială ceea ce crezi. Devine un păcat atunci când începi să crezi îndoielile tale.

Destul de devreme în viața mea de creștin m-am surprins deseori îndoindu-mă de anumite adevăruri. Făceam ceva ce știam că nu îi place lui Dumnezeu, și imediat apăreau întrebări care îmi cercetau inima: “Cum poți să faci așa ceva și în același timp să fii un creștin adevărat? Dacă există Dumnezeu, atunci de ce se tot întâmplă astfel de lucruri?”

La câteva zile după ce devenisem creștin, mă aflam în camera mea rugându-mă cu disperare lui Dumnezeu. Sufletul îmi era inundat de îndoieli: “Oare există Dumnezeu cu adevărat? Oare îmi fusese spălat creierul? E posibil ca întâlnirea mea cu Hristos să fi fost doar o experiență emoțională?” Mă simțeam atât de confuz! Atunci m-am rugat lui Dumnezeu. Singurele cuvinte pe care le-am putut rosti în acele momente au fost: “Doamne Isuse, ajută-mă!” După ce l-am implorat pe Dumnezeu timp de câteva minute, sufletul mi-a fost inundat de un râu de pace și liniște. Duhul Sfânt mă reasigurase că eram copilul lui Dumnezeu. Am știut atunci că Isus era real. Iar această siguranță era mai mult decât o simplă emoție sau o pricepere omenească. Era o cunoaștere spirituală a unui fapt real.

Viața creștină este ca o călătorie. Pe tot parcursul acestei călătorii ai parte de tot felul de descoperiri. E un proces continuu de învățare și creștere. Persoana care nu crește sfârșește întotdeauna învinsă. Multe dintre cele mai mari descoperiri cu privire la viața creștină au venit atunci când m-am confruntat cu îndoieli. Am învățat să las ca îndoiala să mă conducă spre noi înălțimi ale credinței, în loc să mă afunde în adâncimile disperării. Deasemenea am învățat să identific sursa îndoielii. Înainte să-l fi cunoscut pe Hristos, sursa îndoielilor mele era adâncă. Îndoielile mele erau de natură profund spirituală. Veneau din adâncul ființei mele. Mă îndoiam pentru că nu aveam o relație vitală cu Dumnezeu. Nu aveam siguranța relației cu Dumnezeu pentru că nu aveam cunoștința de Dumnezeu. Dumnezeu este Duh iar Duhul acesta nu era prezent în viața mea. Dar după ce am devenit creștin, îndoielile mele erau acum doar de suprafață. Cea mai adâncă parte a ființei omenești este de natură spirituală, iar la acest nivel nu m-am mai îndoit niciodată deoarece “Însuși Duhul lui Dumnezeu adeverește cu sufletul meu că sunt un copil al lui Dumnezeu.”(Rom.8:16). Cu alte cuvinte, sunt conștient în adâncul inimii mele că sunt copilul lui Dumnezeu, și asta pentru că Duhul Sfânt locuiește în adâncul inimii mele.

Duhul Sfânt îmi amintește în mod continuu că sunt copilul lui Dumnezeu, că sângele lui Hristos este îndeajuns pentru a fi curățit de toate păcatele mele. Acest lucru nu este o simplă iluzie ci o realitate practică. Duhul lui Dumnezeu locuiește în adâncul ființei mele și mă asigură în mod continuu că eu aparțin lui Isus și Isus îmi aparține mie. Pur și simplu știu asta. E în adâncul inimii mele, și pur și simplu știu asta. Dar nu e doar un fel de cunoaștere intelectuală sau ceva sentimental. Este de natură spirituală. Este prezența lui Dumnezeu în viața mea.

Și atunci de unde mai vin îndoielile? Chiar dacă am acea siguranță în adâncul inimii mele, încă mai trebuie să fac față unor îndoieli de suprafață. Astfel de îndoieli vin din anumite zone ale vieții mele cum ar fi zona intelectuală și zona emoțională. De exemplu, atunci când nu îl ascult pe Dumnezeu, în interiorul meu rămâne întotdeauna o cicatrice intelectuală sau emoțională. Încep să mă întreb dacă sunt cu adevărat copilul lui Dumnezeu. Chiar dacă știu în adâncul meu că moartea lui Hristos pe cruce este suficientă pentru a fi iertat, gândirea mea devine adesea deficitară. Din punct de vedere mental încep să pun la îndoială faptul că sunt un copil al lui Dumnezeu. Sau din punct de vedere emoțional, sentimental mă simt înfrânt și de accea încep să mă îndoiesc de mântuirea mea. Dar atunci când îmi mărturisesc păcatul și mă pocăiesc cu adevărat, sunt din nou sigur de mântuirea pe care o am prin Hristos. Îndoiala mea era doar de suprafață. De aceea era și temporară.

Îndoielile care țin de domeniul intelectual pornesc în mod normal de la o perspectivă incorectă pe care o avem despre Dumnezeu. Îndoielile care țin de domeniul emoțional, sentimental, deseori au ca și cauze acțiuni și atitudini greșite. În loc să credem ce spune Biblia despre Dumnezeu și despre noi, de multe ori noi acceptăm ce spune societatea în care trăim. În consecință, avem de pierdut. Dar orice biruință pe care am putea-o avea vine prin credință. Credința este fundația pe care trebuie să clădim biruința în viața creștină. Iar această fundație nu poate fi bazată decât pe adevărul cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să ne bazăm pe promisiunile cuvântului lui Dumnezeu dacă vrem să experimentăm în mod practic biruința asupra îndoielilor.

Îndoielile intelectuale decurg din lipsa cunoștinței cuvântului lui Dumnezeu, dar îndoielile emoționale sunt adesea cauzate de neascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Prin credința în Hristos, intrăm într-o relație cu Dumnezeu. Devenim copii Lui. Cu toate acestea, când permitem păcatului să intre în viețile noastre, intimitatea noastră cu Dumnezeu este afectată. În acest moment nu mai avem parte de adâncimea, lărgimea, profunzimea și înălțimea dragostei lui Dumnezeu. Dragostea Lui față de noi nu s-a schimbat. Noi rămânem copiii Lui, dar părtășia noastră cu El a fost afectată. Această părtășie poate fi refăcută doar când ne mărturisim păcatul și ne pocăim. Doar când alegem calea sfințeniei putem avea intimitate cu Dumnezeu, cel care este sfințenia absolută.

Atunci când credem ce spune Dumnezeu despre noi și trăim și acționăm conform adevărului lui Dumnezeu, avem siguranță că suntem copiii Lui. Îndoiala va dispare. Credința va crește. Iar biruința va fi strigătul bătăliei noastre. În felul acesta vom ști ce înseamnă să fim biruitori cu adevărat.